„Natura este o casă bântuită, dar arta este o casă care încearcă sa fie bântuită”. – Emily Dickinson

Așa este și județul Gorj pentru mine, o casă a artei care încearcă să fie bântuită. Un loc care nu poate să tacă, în timp ce inima sa vorbește, un topos care prelungește clipa in eternitate. Aici, arta devine entitate absolută, manevrată sublim, de un demiurg amorf, ce își pierde identitatea în substanța creației.

Consider ca toate aceste impresii sunt redate de operele marelui nostru sculptor, Constantin Brâncuși.

Pe de o parte, Constantin Brâncuși prin operele sale transmite un mesaj puternic, voalat, și infailibil. Interiorul nostru este ca o închisoare din care unele sentimente si trăiri pot fi eliberate, iar altele închise acolo pe viață, iar Constantin Brâncuși a reușit să își exprime sentimentele prin artă.

Astfel, una din marile sale opere, Poarta Sărutului este o reprezentare a dragostei lăuntrice, neîmplinite. Așa cum a spus Dostoievski „Iadul este suferința de a nu mai putea iubi”. Poarta, simbolizează locul de trecere dintre două stări, dintre 2 lumi, dintre cunoscut și necunoscut, dintre lumină și întuneric, este locul în care se regăsesc cele două părți ale Androginului. Ea este însăși Arcadia Antică. Poarta se deschide spre un mister.

Dar ea are și o valoare dinamică psihologică; căci ea nu marchează doar un prag, ci îl și invită pe om sa îl treacă. Poarta este o invitație la călătorie peste un alt tărâm, o trecere de la profan la sacru. Sărutul este simbolul dragostei, al uniunii și al adeziunii reciproce.

Astfel, condiția dragostei este să caute, nu să descopere, să vrea să știe, fără să afle, sa fie ritmul unei continue mișcări spre un orizont mereu văzut, dar mereu îndepărtat. Ceea ce a creat el, reprezintă sentimentul de a fi îndrăgostit, o femeie și un bărbat ce se topesc într-un înger.

Totodată, marele sculptor prin munca lui asiduă și cu dalta sa, a reușit sa dea viața tuturor operelor sale. Coloana Infinitului, este o sculptura impozantă care simbolizează legătura dintre cer și pământ, divinitatea.

Ce este pământul? O furtună de suflete – Victor Hugo. Brâncuși, a știut sa prefacă durerea ce privește spre groapa în durerea ce privește către stea. Niciodată imaginea sau opera de artă nu e luată in sensul ei plenar, ci întotdeauna considerată un mesaj de irealitate.

Coloana Infinitului este ca un munte înălțat in mijlocul mării care simbolizează Insulele Preafericiților. Așezarea sa într-un teritoriu este echivalată cu întemeierea unei lumi. O lume, în care aceasta operă transmite un mesaj diferit pentru fiecare trecător, iar harta lumii imaginabile nu este desenată decât in vise.

De asemenea, marea operă simbolizează timpul efemer, anii care se scurg și care ne aduc mai aproape de cer, de locul unde ne vom avea lăcașul, deoarece timpul este „irațional nemilos”.

Pe de altă parte, Masa Tăcerii, omagiul adus eroilor căzuți in timpul primului război mondial este de asemenea una din marile opere ale artistului. Această sculptură are la baza ei divinitatea și transmite faptul că moartea nu este definitivă, ci este întotdeauna urmată de o nouă naștere.

Ea are o formă rotundă, pe care Platon o considera „frumoasă în sine”. Orice creație implică o supraabundență a realității, cu alte cuvinte o izbucnire a sacrului in lume. Numele acesteia este asemănată unei „Gioconda”, enigma centrală a unui labirint.

Totodată, Ionel Teodoreanu susține ca vorbele sunt făcute pentru minciuna, in timp ce adevărul tace. Astfel, Masa Tăcerii, simbolizează adevărul sibilinic, adevărul ce nu vrea sa fie găsit.

Așadar, toate aceste opere sunt asemănate unei oglinzi. Dar ce reflecta oglinda? Adevărul, sinceritatea, conținutul inimii si a conștiinței. Astfel, acest demiurg a lăsat amintiri și sentimente gnoseologice prin magicele sale reprezentări.

Acesta a marcat județul Gorj și l-a umplut de valoare prin talentul sau lăsat în urma pentru următoarele generații.

Textul aparține elevei Bianca-Maria Constantinescu, de la Colegiul Național ,,Spiru Haret", Târgu Jiu