Era o seară de toamnă târzie, iar sala teatrului ardea de nerăbdare, un spectacol inspirat din istoria și tradițiile uitate ale județului Gorj își ridică cortina, cu scopul de a aduce în fața spectatorilor o lume uitată, dar plină de culoare, mit și dorința de a readuce la viață frumusețea apusă a Gorjului.

Un decor simplu, dar sugestiv reproducea un sat țărănesc tipic Gorjului: case albe,ulcele din lemn și o masă mică, rotundă specific simplității de la sat, în mijlocul căreia domneau o pâine rotundă pe vatră și nelipsita sticlă de vin. În fundal o proiecție discretă evoca Coloana Infinitului, legământul dintre cer și pământ.

Regizorul a conturat spectacolul ca pe o scurtă călătorie între trecut și prezent: prin cântec, dans și monologuri, publicul a fost purtat de la horele satului, la dorul cântat prin doină, dar și către reziliența pandurilor lui Tudor Vladimirescu. Sunetele fluierului și iubirea pentru jocul popular au adus autenticitate, iar vocile actorilor au păstrat nuanța caldă și prietenoasă a graiului Gorjenesc.

Actorii au îmbinat dramatismul și umorul popular, punând în scenă atât secvențe emoționale despre luptă și sacrificiu, dar și momente de umor, care au pus în scenă personaje satirice: femeia cicălitoare, baciul înțelept sau feciorul dornic de afirmare. Diversitatea de elemente au adus spectacolului modernitate și prospețime, evitând melancolia și păstrând atenția publicului.

Un moment special a fost evocarea lui Constantin Brâncuși. Actorul care l-a adus la viață, a apărut pe scenă singur sculptând în lemnul tăcerii. Monologul său a fost presărat de reflecții despre artă și tradiții. Acesta a evocat și trecerea de la lemnul satului la piatra nemuririi. Sala a fost cufundată într-o emoție specială dincolo de timp și spațiu.

Finalul a adus toate personajele pe scenă într-o horă uriașă, simbol al unități, dar și al spiritului gorjenesc. Spectatori majoritatea având rădăcini în acest ținut mitic, au recunoscut în spectacol o parte din identitatea lor.

Astfel spectacolul „Gorjul pe scena” nu a fost doar un spectacol mitic despre tradiții și obiceiuri, ci a reușit să îmbine trecutul și prezentul într-un singur loc.

Material realizat de: Ancuța Iulia Andreea, Universitatea Tibiscus